Buzan-Cioltea Șerban - poeziile altor autori

După horă ieri ieșiră
Toate fetele-n pridvor,
Le vedeam cum își înșiră
Flori la sân, și-n păr să-și puie,

Bine că dete-n sfârșit! Cu vuiet de vânturi veniră
Norii, călare pe zmei, și noapte făcură-n văzduhuri.
Pulberea sură pe drum, în repezi vârtejuri urcată,
Plină de șuier fugea de-a lungul șoselei, iar plopii

Prin vișini vântul în grădină
Cătând culcuș mai bate-abia
Din aripi, și-n curând s-alină,
Iar roșul mac închide floarea,

- Iar mura-ntr-adins o făcu pe pământ
Sălbatică Zân-a pădurii,
Căci ochii ei negrii asemenea sunt
Cu negrele boabe-ale murii.

„Câte fete mândre-n sat,
Toate țin cu tine - ”
Zic și eu! Și nu-i păcat,
Ele știu mai bine.

Frunziș al pădurii bătrâne,
Doinești, o tovarășe-al meu!
Doinește și vântul prin grâne,
Iara apa-n izvoare murmură

Stau acum pe-o buturugă
Și mă uit prin văi,
Nu-i mai mult decât de-o fugă
Până-n deal; și parcă-i oaste

Dincolo de Dnistru pe mal,
Vin repezi cazacii ca vântul;
E galben de groază pământul
Și geme și zăngăte-n zare,

Pe creștet de dealuri e soare,
Dar umbre-ale nopții pe văi,
Și-n umeda nopții răcoare
Soldatul, departe de-ai săi,

Ca lacrima-i limpede cerul
Și-aproape de ziuă. Frumos
Stă-n mijlocul bolții Oierul,
Luceafăru-i gata s-apuie,