ALapis - poeziile altor autori

Casa Pușkin ! Doar se știe;
Că-i un vechi așezământ !
For de-naltă- Academie,
Nu-i o simplă vorbă-n vânt !

Rotind ușor, pe cer senin,
Privind spre somnoroasa luncă,
Un uliu se-nvârtește lin. -
În izbă mama-și plânge pruncul :

Cum oceanul uneori
Își schimbă vechea lui culoare
Sub fulgerul țâșnit din nori,
La fel furtuna cântătoare

Năvalnic vreau să trec prin lume :
Neîmplinitul să-mplinesc,
C-un nimb să-mbrac tot cei lumesc,
Să-nalț ce-i slab și fără nume !

Iarna pe ger și în arșița verilor
Râdeți, ori stați lângă groapă plângând...
Vreau să-mi gonească amaru-așteptărilor
Sunetul slab, neștiut pe pământ.

Un zburător, ca o săgeată
În slobod iureș, năzdrăvan,
Ca o fantasmă-naripată
Porni-n albastrul ocean.

Moare ziua, și-i cântă prohodul
Legănându-se, arborii goi.
(Tot așa în amurg, eșafodul
Va primi osânditul convoi.)

O, cum ați râs de noi odată,
Ne-ați dușmănit și ne-ați urât,
Când slova noastră ne-ntinată
V-a dezvelit obrazul hâd !

Prin al neliniștilor foc
Și rece zbucium te apropii
De-acel dumnezeiesc soroc
Când ne-am opri in fața gropii.

N-am să uit : fu aevea sau nu, acea seară ?
Avea cerul paloare de crini
Mistuit de a zorilor rumenă para,
Iar în galbena zare - lumini.