Adina Speranta - creaţii proprii
- Vocabule tăioase
rătăcesc prin dicționare
ciudate contorsionate aplatizate
de emfaza unora stropită cu verde de paris
sau albastrul de voroneț al patrioților închipuiți
- Opac
am obosit de-atâta primăvară
agățată de crengile copacilor
strivită de sticla opacă a geamului
peste care o răsuflare înghețată
- Neclar
azi noapte am început să contabilizez
îngerii refuzați de voi
i-am aliniat în două șiruri
cel din dreapta este al celor reclamați
- Acesta este drumul...
Să fie poezia o ne-nțeleasă cale
de-a fi asemeni celui ce înțeles nu are?
Mă rog să fiu ca vântul, să-mbrățisez pădurea
- Gogyohka
au înflorit copacii
în fiecare boboc surâde un copil
deasupra o rețea de cabluri
fragmentează cerul
- Schaltinienna lui Holderlin
Privește cum plânge cu frunze roșcate
iubirea închisă în turnul cel sacru,
o harpă a morții suspină macabru
când secera lunii în apă se zbate.
- Câte inimi
câte inimi închise în cercuri perfecte
din miezul lemnos
pulsează în trunchiuri abstracte
ne-au invadat atâtea frunze
- Scindare lunară
mimăm prin parodii oneste
trăirile necenzurate
falsificând ce nici nu este
am rupt din lună jumătate
- Fuga de amintiri
Ușor, venea din depărtare, același dor pășind tăcut,
se strecura prin înserare o mângâiere din trecut,
se luminau pe rând ferestre, pluteam ca dus de-un veșnic val
spre tot ce astăzi nu mai este, spre îndrăgitul loc natal.
- Instantaneu
cu zece minute în urmă era primăvară
acum au băgat capul în fotografie niște nori
și aceasta a devenit sepia ca pe vremea bunicilor
când totul era alb sau negru

Distribuie acest autor: