Adina Speranta - creaţii proprii
- Simplissime
Se rupe în mine o lacrimă moartă,
privesc împietrită căderea ei lentă,
tristețea, în fond, e ultima artă
din viața redusă la clipa prezentă.
- Haiku pe două linii
nicio adiere de vânt -
țin în mână o crenguță de liliac înflorit
not a gust of wind -
- Inconștienta prăbușire
Confesiuni hilare!.. ce singuri pe pământ
adjudecăm puterea din Unul brațul sfânt,
ne arogăm divinul, spurcăm cutume vechi,
dăm glas prostiei care ne intră pe urechi,
- Haiku pe două linii
nicio stea pe cer -
sub pături colorate copiii visează
no star in the sky -
- De ieri până azi
Ieri mai existam în tine, azi aprindem lumânări,
dizolvați în râuri roșii conjugăm prin pietre viața,
sorb din noi cerbii lunatici, iau în coarne resemnări,
pe spinarea unui pește e bolnavă dimineața.
- S-a stins și ultima scânteie...
S-a stins și ultima scânteie din călimara învechită,
jurnalul nopților pierdute închide pleoapa obosită,
am pus atâta strălucire în vorbe fără înțeles,
doar luna eclipsa o lume care trăia la mine-n vers.
- Viața cu bot de câine
Am obosit să descifrez din rune înnegrite,
din răni acoperite de plaga timpului trecut
să făuresc din sfere, de mine construite,
alt univers în care, crezând c-am renăscut,
- Alegând primăvara
Între zidurile reci, iarna-și lasă haina roasă
de săgețile-aurite, ghiocei cu fruntea albă,
izbucnește primăvara cu pas verde și vioi
să aducă iar lumina ochilor mei triști și goi.
- Aripi
Deasupra munților de zgură,
deasupra ultimelor văi,
ce mică-i lumea, ce impură,
și oamenii atât de răi.
- Cioburi
Ascetice acuze cu lăncii ascuțite
rupeau fâșii din mine,
plângeam cu lacrimi mute,
nu le vedeai de unde,

Distribuie acest autor: