Adina Speranta - poeziile altor autori

Lui Horia Zilieru

Mi-e sete de-un prieten în ceasu-acesta lung,
Să-l simt tăcând alături ca o vioară plină,

Te caut prin gândurile desfrunzite, întruna,
Și mă dor drumurile pe care-ai trecut,
Și umblu pustiu toată noaptea cu luna
Pe țărmul unui timp atât de departe, pierdut.

Îmi rămase numai pagina albă
a unui pustiu fără capăt,
unde vântul de tropice scrie
semne ce n-au înțeles.

Cuvintele scrise de mine
Sunt un fel de-a vorbi
În umilința tăcerii
Și neavând cui să le dau

Între noi sunt zăpezi și nisipuri.
Mâine, poate, pustiuri, oceane.

Niciodată uitarea.

Nu se mai văd focurile jucând pe comori.
Cineva bate cuie într-o aripă albă.
Caii nopții aleargă singuri pe câmp.

Locuiam cu gimnasta în mansarda unei veri.
Eu aduceam flori și fructe din piață și
câte-un sărut ingenuu pentru pulpa ei.
Cultivam gesturi de flori, anume pentru ea,

Plecată acolo unde nu se vede
cum trece crizantema lunii pe cer,
unde nu se știe
roua privighetorii,

Lumea a fost făcută de-un zeu egiptean
la roata olarului. A luat pământ și apă din Nil
și le-a-nvârtit pe gândul lui pân’ la lumină.
Din lumină a imaginat femeia și florile.

Era o zi de vară la țărmul mării-n nord,
Cu soarele pe plajă suav precum un vin.
Foșneau în vânturi pinii ca marea în fiord,
Te oglindeai în mine ca Loreley în Rhin.