Adina Speranta - poeziile altor autori

Au dat cu fiecare din noi de pămînt,
unii s-au ridicat, alţii au rămas acolo,
rătăcind prin memoria noastră ca nişte stîlpi de înaltă tensiune
pe un cîmp plin cu măzăriche,

Inedit. Scris pe 12 Sept. 1990, la spital, cu o săptămână înainte de deces.

Alții o duc mai rău și trăiesc mai mult
să vadă soarele cum răsare.

-Tatăl nostru carele umbli tehui prin biblioteci
și te faci că asculți și te faci că-nțelegi
șarpele din mine se hrănește cu cărți
nimeni acum nu-l mai poate ucide.

- Vârsta cărnii precede vârsta coliviilor. și tu
Ioana te înfurii masa de biliard a fost mutată în cer
toți merii se bat de la tine eu nu. anestezie sau
asceză în munți. pentru noi cântă cucul în paradisul

Pe scufița roșie o sărută păianjenii în gara de est
e beată murdară și careva a târât-o-ntr-un colț
toată viața am ținut s-o-ntâlnesc și acum că-i aici
cum să nu-i vorbesc de biblioteca pustie

-Scurt poem despre libertate aș fi numit
fanatismul sânilor tăi. privindu-i noaptea
înfricoșat
arzându-mă cuvintele cu care voiam

Plouă mărunt peste porcii care fac brr, plouă
și peste porcii din rugăciuni. O ploaie de porci, spui porci,
spui în timp ce toamna se preface pe neașteptate
într-o funie groasă.

Un bărbat de numai treizeci de ani încuindu-se în casă
„pentru că scrie poeme” – ei bine, ți se pare curată nerușinare,
ar putea face atâtea lucruri „mult mai mărețe”,
ce naiba se-ncuie în casă, de ce nu-l împușcă odată…

Te uiți la mine și zici: ai slăbit, ești amărât,
parcă nici carne nu mai ai acolo pe tine.
Te uiți prin hărtiile mele: citești, scrii, dar ești amărât
și ce naiba tot lași câinele acela să moară în poem?

În fotografii legeni mereu un copil cu
jeanșii tăiați, îl și bați. Vreau să te întorci un minut
cu spatele înspre copilul acela, vreau să văd
ce aștepți. Ochii, bluza, pedeapsa sânilor tăi.