Adina Speranta - poeziile altor autori

Ardeau străbunele altare
Și ziua coborâse-n bernă,
Treceau oștirile barbare
Peste cetatea mea eternă.

Sunt punte către celălalt tărâm
Cu trupul meu vă voi deschide cale
În urma voastră eu o să rămân
Un vis albastru dintr-o blândă vale

Ai intrat în tinda marei catedrale
s-asculți orga,
cu țevi de vînt,
furtunoasă cîntînd.

Pe lîngă Bastionul Croitorilor,
pe strada unde stau alături biserica reformată
și alte case cu ogive medievale,
o întîmplare se repetă, ciudată,

Această mare e acoperită de adolescenți
care învață mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu brațul, de curenți,
mai sprijinindu-se de-o rază țeapănă, de soare.

Când voi fi liniștit, voi scrie un vers
În care veți vedea că sunt părăsit -
Voind să descifrez ceea ce era șters,
Aproape, nu mai știu ce-am voit...

Asemeni unui zeu mi se pare
acel bărbat care stă în fața ta
și care se apleacă vocea ta dulce
s-o asculte

În jurul meu se-ntinde un câmp de flori cochete
Sunt flori albastre, roze, flori albe, violete,
Ce dorm în raza lunii, atâtea mii de flori,
Iar luna le pălește plăpândele culori...

Toţi acei ce-ntreaga vară
Au lucrat din zori în seară,
Toamna au roade bogate,
Au şi fructe, şi bucate,

Miaunică e o pisică
Mică, mică, mititică,
Cu mustăţile de nea
Şi botic de catifea.