Adina Speranta - poeziile altor autori

Te-am purtat mereu în fire
Ca pe-un sâmbure de foc,
Floare albă de iubire,
Floare albă de noroc.

Sunt bărbatul din neamul de-azur
M-am născut din legende nezise,
Strângeţi cercul de jur împrejur,
Să descânt cu speranţe şi vise!

Întreabă codrii despre mine!
Pe ei îi dor ce-n mine doare,
Când visele ajung ruine,
Toți mugurii se sting în floare.

Voi, spirite viteze a marilor Străbuni,
Aflaţi că-n ţara noastră noi mai suntem Români,
Îl mai purtăm în inimi pe bravul Decebal
Şi n-am cedat cu toţii l-al cotropirii val!

Vezi tu vulturul falnic, o! scumpa mea iubită,
Cum saltă, se ridică şi zboară către nori?
Aşa sufletu-mi vesel în faţa ta slăvită
Se-nalţă către ceruri, plutind în dulci fiori.

Pe-un canal îngust ce curge ca un şarpe cristalin
Se înşiră chioşcuri albe, cu lac luciu smălţuite.
Tot ce-i nobil, avut, mare şi puternic la Pekin
În răcoarea lor plăcută duce zile fericite.

Un şanţ se-naintează spre groaznica redută,
În el, din zori, românii primesc ghiulele mii,
Ş-aşa ploua cu glonţuri, cât ei rămaşi o sută
Se-ntreabă între dânşii de-s încă printre vii.

O! Făt-Logofete,
Cu netede plete,
Cu părul de aur!
Stăi, te odihneşte,

Dup’atâţi răi secoli negri de dureri, de vijelie
Ce-au trecut fără’ncetare peste biata Românie,
Tu an nou ce ne vesteşti?
Vii s’aduci patriei mele, ca o dreaptă răsplătire,

Lunca mie drăgălaşă, de-a mea inimă cântată,
Ieri frumoasă şi-nverzită, astăzi zace inundată,

Căci Siretul, mire barbar, de iubirea lui aprins,