Adina Speranta - poeziile altor autori

Astăzi, punând mâna pe ochi,
m-am gândit că eșți frumoasă, că te iubesc,
că aș vrea să fii întotdeauna a mea...
Și gândul mi se părea cuminte și firesc.

Omul care păzea luneta părea să fie filozof,
părea să știe multe din tainele cerului -
i-am dat doi lei să mă lase să privesc luna
și să pătrund în țările misterului.

Drace! E timpul, se-apropie noaptea!
Am hotărât. Totul se va sfârși.
Jocul sinistru se va sfârși. Voi da drumul luminii.
Desfăcând-o din lanț, o voi asmuți

Întindeam mâinile după fata cu ochii de strugure,
Trebuia să vină. Freamătul perdelei
îmi dăduse de veste, și întindeam mâinile.
Ceasul din turn bătuse al treilea sfert -

Mâna mea, aceasta, întinsă, arătând
direcția și dând de înțeles speranței, primejdiei,
Ochii mei, aceștia, a căror culoare
se ia pe hârtie, transformând neîncetat

Uitasem de mult că respir, că aerul
mă cercetează adânc
până-n marginea inimii,
părăsindu-mă de fiecare dată,

Simțiți prin suflet cum vă chem
În vechea limbă ariană?
Vă dau ieșirea din blestem
Și vă dezleg de viața vană.

Probabil greșit-am planeta,
Căci m-am născut într-o noapte,
Din focul aprins de cometa
Venită de foarte departe.

Floare de pustie,
Ai țâșnit sub Soare
Dup-o veșnicie
Ca o întrebare,

În ochii tăi, făclii de dor,
Se-ngână timpul trecător,
Mă-mbeți cu ei și mă descânți,
Și mă fărâmi, și mă frămânți,