Adina Speranta - poeziile altor autori

Pentru Monica și Virgil


O țară unde mâinile aveau inimă bună

Mă aflam pe o terasă de pierdere
în timpul nopții, sub luna acoperind jumătate
de cer.
Dacă nu s-ar fi văzut oarecari constelații

Ptolemeu mi-a zis:
– Două sunt felurile firii de a fi:
starea belșugului de timp la îndemână,
adică starea contemplării,

El e:
cel mai frumos,
cel mai înalt!

Firile contemplative iubesc rațiunea.
Rațiunea a mutat pământul din mijlocul existenței
și l-a făcut să se rotească
în jurul soarelui.

Ne diferim unii de alții prin viteză.
Ne este comună numai singurătatea.

Viteza de existență a unei pietre

Neobișnuit cu pomii,
alt câmp magnetic parcurgând,
arzând pe fața mea eonii
ai unui altui gând.

Animalele trăiesc pe câmpia plată
mâncându-se între ele toate deodată,
ba mâncând și plantele care trăiesc
pe câmpia plată

Ptolemeu a crezut în linia dreaptă.
Ea este.
Numără-i punctele și dacă poți
spune-mi câte sunt.

Cade peste mine umbra
mării pururi fără umbră, –
foarte lungă, friguroasă
când peste vertebre-mi umblă.