Adina Speranta - poeziile altor autori

Am intrat pe sub pământ în
Berlinul de
West.
Galerii sinuoase, tuneluri iluminate violent și bome vii, ambulanțe m-au condus pe puntea superbei corăbii.

Statuile câinilor caută urma falselor glorii - statuile câinilor devorează, noaptea, stafii de tirani.

Și
Nero e fără stafie, și

Bătrân și singur toamna umblând prin oraș
bătrân și singur femeia copilul câinele
femeia a imbătrânit cu altcineva, câinele
îmbătrânind a murit, copilul singur

Geniu administrat riguros ierahii castele umbre chineze cuvintele laminate se alungesc și devin fluierături altele sunt expuse în lăzi de gunoaie, printre care se-arată bătrâni goi și hidoși, ori fixate în cuie mari pe panouri laolaltă cu cârpele cuvinte semănând cu pantofii uzați ai colajelor, poeți semănând cu pantofii uzați ai colajelor, editori, profesori, mentori, redactori, admiratori, o, angoasă a pantofilor uzați care se aud șoptind prin muzee că poetul cel mai de seamă al
Berlinului e măturătoarea nebună din
Bundesal-lee care vorbește cu frunzele moarte și nu scrie niciodată nimic.

A scrie cu tărâțe de lemn, a scrie cu fiare vechi, cu bucăți de plexiglas, cu obiecte concrete, a
scrie pe cutiile goale în care se ambalează aparate electrice, pe benzi de magnetofon
uzate, a scrie în relief cu sunetele modulatorului fixate pe ecrane metalice - alb, a scrie alb
poeme sortite consumului purtând seria, anul și marca, poeme perfect funcționale care nu

Urmele trupului nostru se văd imprimate
pe plajele galbene — urme prelungi ca tipare
de zei anodini — și târziu după ce-am părăsit
mângâierea nisipului, marea rămâne-ngânând

Cadavrele trăiesc, și iată corbii
rotindu-se deasupra celor vii, și
membrele ce putrezesc încet fac fapte bune
- și durerea noastră vine și pleacă (putredă și ea)

Doamne al visului, sângele nu mai are venin - ghilotina decapitează cadavre, un
NU, poate un
NU, ar mai fi de rostit în această biserică goală unde predică fără-ncetare o bandă de magnetofon.

Aglutinezi în memorie silabe false
și creezi nume noi pentru dublura
fiecărui obiect căci obiectele
nu au nevoie de nume - zadarnic poeții

dans al cetăților obosite, crepuscul roșu, abendland... agonia ticăloșitelor neamuri
sufocate în aur și purpură veche mercenarul strein călărește seara pe colinele solitare

visând jaf și incendii - destul vouă! cuvintele-pești, moarte pe ape albe, meduzele infestează