Poezii despre Adevăr:

Din
faţă

Femeile

Un mijloc de locomoţie pentru tăcere
chemaţi poetul la prefectură
să vedem dacă în fagurii de miere
n-are cumva lacrimi amare de ură

Iubirea mi-e singurul crez
fie noapte fie zi
Doamne eu îngenunchez
ca şi când aş înflori

Prea mult ciocoiule te-ntinzi
că-i ţara azi sat de Flămânzi
dar satul vai cât burta ta
cu furca-n mână mult n-o sta

Hai să dăm mână cu mână
am cântat nu prea demult
şi de-atunci limba română
plânge şi eu n-o ascult

Dimineața când răsare,
Mult iubitul nostru Soare,
Zburde mieii pe toloace,
Și în lume fie Pace!

Odă ţie, zâmbet larg, care ai lăsat cu sârg,
Ţara într-o sărăcie… glorioasă-a ta “domnie”!
După numai trei mandate, lăsaşi fabrici ruinate,
De pieţari la sold vândute… ce valori au fost pierdute!

Privesc,
Ca un al doilea fotograf,
La poza de la nunta mea...

Toamna a împăinjenit pământul,
'Mi șoptește pânza-i:"nu-l mai aștepta".
Cad frunze galbene în calea mea,
Și mor, cum a murit, iubirea ta.

(în memoria mamei mele...)

Plecată mi-a rămas pleoapa…