Poezii despre Adevăr:

Toată ziua lumea-i cu ochii şi urechile
pe mine să nu care cumva să sar gar
dul condiţiei umane să nu care cumva
să tac mai tare decât ceilalţi să nu care

Autoritate versus indiferenţă nova didactica
jungla de la şcoală măria sa leul pardon e
levul în fine şi-a instalat tronul pe catedră pro
fesorii pisoiaşii educaţiei naţionale îşi admiră

Ajuns în această lume cu mandat
de aducere îmi recunosc vina sunt
român din tată-n fiu n-am cum să
ies din această închisoare limba ro

fluture mic
ne-voinic
ce viață scurtă sub aripi ai strâns
şi deja la primul capăt de zbor

Ţipăt tăcut,
ca imaginea sfântului
pe cuvintele sale...

Cu
naturaleţe
înfruntând
ecoul

Prin vers am îndulcit amarul trăirilor cotidiene,
Cuvântul scris fiind balsamul, iubirilor nepământene.

Tot versul mi-a fost bun prieten, și dialoguri am purtat

Licoare fermecată, de zei lăsată nouă,
Dulceța-ți delicată ne gâdilă papila,
În rubinii culori sau chihlimbar ca rouă,
Aroma-ți prețioasă ne stimulează ”bila”.

NU parcele ne-au daltuit destinul
De ape curgatoare-n sus
Si de soare
Cu rasaritul la apus

Cine în afara iubirii ar avea destulă
delicateţe să poată trezi un copil soarele
se rostogoleşte de la o noapte la alta
la fel de înflăcărat la fel de jucăuş