Poezii despre Adevăr:

Mi-am achitat, umilă, tributul pentru zâmbet,
Sperând să fiu scutită de veșnice poveri,
Și am primit răsplată un iluzoriu plânset,
Al clipei sfărâmate-n crâmpeiele din ieri.

Dincolo,... de existenţa

Dincolo,... de existenţa -
Lumii noastre trecătoare

Plutesc pe arca vieții, pierdută și naivă,
Înconjurată-adesea de haos și furtuni,
Și, așteptând sentința cândva definitivă,
Încerc să zbor spre aștri, să nu cad în genuni.

Sub Imperiul Amăgirii

Când Doamne-n voinţa Ta,
Tu-ai hotărît, crearea lumii

Ecoul Iubirii Divine

Din cerul prea sfânt în măreţie şi slavă
O, Tu Doamne-ai venit, aici pe pământ,

La noi, aici, când ai venit!

La noi, aici, când ai venit
Isuse, Tu ai fost Cuvântul,

În lumea noastră cât o gămălie,
Ne cernem vise tapetate-n scrum.
Funinginea înghite orbul drum,
Sub soarele pierdut prin galaxie.

Crengile nu mai sunt calme
copacii trag în noi cu flori
iar mugurii focuri de arme
ne urmăresc cu primii zori

Aruncați poemele la câini
ca pe-o inimă însângerată
dar spălați-vă pe mâini
dacă ele încep să bată

Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă,
Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult,
Te-amuzi întortocheată, cu glas de șansonetă,
Sfidând nevolnicia din trunchiu-mi de adult.