Poezii despre Viitor:

Mă strânge prezentul ca o haină străină,
Un rost desenat de o mână de fier,
În timp ce în mine, o lume divină
Se stinge treptat sub un altfel de cer.

Viitorul cu miros de clor

Am văzut un posibil viitor.
Un timpul al zilelor grele,

Viața mea…?
Este o clipă din trupul posterității.
Sunt acolo.
Atât de mică!

Când ziua alegerii iarăși răsare,
Ridică-ți glasul, ieși la votare.
Puterea-i în tine, speranța e vie,
Țara renaște prin democrație.

No bine, drag București,
din Ardeal îți scriu frățește,
No hai, nu te mânia,
că-ți trimit și bucuria.

În zori de primăvară, renaște o lume adormită,
pe cărări de doruri vechi, sub umbra vremurilor grele,
fiecare floare ce înmugurește e o speranță reînviată,
întregind cu înțelepciune trecutul, în culori de zile noi.

Pe planeta asta albastră există deja transumanism,
Îi vezi cum se plimbă pe stradă, în grabă.
Dacă te prind pe-afară,aleargă după tine, e un mare risc,
Se-aude o alarmă dintr-un bloc comunist, e mare zarvă.

Înconjurată de milioane,
Admirată de miliarde,
Așteptată cu nerăbdare, în fiecare seară.
Plânsă la fiecare răsărit…

Nu stricați orzul pe gâște
...
Nu mai dați cafea la imaturi
La imaturi cu mintea-ncețoșată

De am să cad, tu zboară înainte
să mă privești din depărtări de vis,
ca să-mplinești comune jurăminte
chiar de voi fi cărbune în abis!