Poezii despre Viitor:

Într-o zi fără de nume, ce a coborât din basme,
Soarele s-a prins în horă cu-ale viselor fantasme
Și pe mișcătoarea scenă al prea-negrului ocol
Se revarsă-n curcubee, împlinindu-și al său rol.

Rotund e Pamântul şi taie la muchii
Când omul îi caută lama,
Noi toţi îl ciupim peste tot, ca păduchii
Şi Terra de mult ne-a prins teama!

A vrut omul sa zboare si zboara
Sa cucereasca miezul universului si-l cucereste
Minuni dupa minuni
Intr-o zi

Voi, care va veti naste de-aci-intr-un veac sau doi,
Voind s-aveti stiinta de cine-am fost si noi,
Luand spre deslusire istoria, — indata
Simtirea noastra-ntreaga, de fala imbatata,

Si vei muri:

Pe strazile pe care-ai trecut,
Razand cu prietenii tai,

Toti oamenii ies la poarta.
Ceriul e rosu
Pling toti.
Si rid si blastama toti.

Miine, chiar miine,
nu mai departe decit miine
cind zorii
ridicindu-se pe orizont vor vesti:

intilnirea cu o veche armura toamna
pe o strada fara prea multe lumini
in anul 1980 mi se

Ziua strabate in viata mea ca printr-o strecuratoare
zdrentuita; la varsta aceasta poti fi proclamat in ovatii
imparat, scuipat in obraz ca impostor, poti sa fii,
poti muri cu maruntaiele ucigandu-se unul pe celalalt