Poezii despre Viitor:

Pentru cei care fiecare zi este o luni
Pentru cei care ploua când este o zi senină
Pentru cei care sunt speciali printre comuni
Pentru cei ce dorm doar în nopțile cu lună plină

Dansez în visul tău
Pentru mine.

Dansez în visul meu

Am petrecut ultimul gând, pe ultimul drum
Și'am îngropat în sine gândul ce mă ducea la tine
Am făcut din ultima țigare scrum
Și'am început să mă întorc din drum spre mine

Ani de chin
Care vin,
Ploaie dupã cer senin;
Când pierzi dinţi

„– Mare, ia-ţi umbra şi du-te...! Poţi fi cerul strămoşesc
al Daciei mele, bine gospodărit, cu constelaţii
agreste-ndeosebi (Cobiliţa, Racul, Rariţa, Şarpele),
dar şi urbane, ici-colo (Lyra – nu Cetera –, Spiţelnicul)...!

Azi mă voi cufunda în umbra Lunii,
Iar craterele ei nu vor mai fi
Mistere-n rotunjimea care-mbie
Să o dorești în fiecare zi.

Încerc sã vãd, prin ceaţã, tãcuta zi de mâine
- Referitor la care nu pot decât sã sper -
Pe care-o deranjeazã lãtratul unui câine,
Ce-i deranjat, la rându-i, de-un cãlãtor stingher.

Suspin adânc, adânc suspin,
Specific vremilor ce vin,
Cârd de cocori, ce strigã-n cor
Durerea noastr-a tuturor;

O cameră mică,
Un portret cu Bunica,
Cărți, poze și scrisori,
Și amintiri de când eram atâtica...

Are nevoie lumea de smaralde,
De zâmbetele inimilor calde,
De relaxare și de regăsire
Și de iertare și multă iubire...