Poezii despre Viaţă:

umblam prin mulțime

în sărbătoreasca seară de vară

*incognito în cascadele timpului*


ascut lama de cuţit a viselor

Bă țineți-vă acasă gura

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

Să fii român e totuși risc
și lumea-ntreagă nu mă vrea
când de la mare pân-la mic
joacă ping-pong cu steaua mea

Crește ziua 'naltă, de căldură grea.
Iarba se chircește-ngălbenind de sete...
Dă iar ploaie, Doamne, până-o să se-mbete
de o nouă viață arsa iarbă-a mea!

În momentul în care-ţi scriu, simplu,
pe un papirus găsit într-un colţ uitat de lume,
cu o cerneală veche,
făcută din insomniile părinţilor, din nevisele copiilor,

*orologiul crăpat*

Eu

Ieri am fost zbucium,
lacrimă de suflet,

*abandonul – suprema credință*

În miezul unui măr necopt,
Suspină gândul unui șarpe
Şi-a răsturnat bătrânul opt,
Ecoul trist al unei harpe.