Versuri sub flori de tei - poeziile altor autori

De mult, de mâine și de ieri
În muguri, în nouri și izvoare
Sunt eu — aceeași sărbătoare
Cu miile de primăveri,

Venit-a sol din Cer, pe aripi de vânt,
Și s-a oprit pe prag cu-nchinăciune.
În mână duce crinul proaspăt frânt,
Smerite, buzele-i solesc minune.

S-a revărsat deodată, din senin,
Din zări în zări, lumina primăverii
Cocori în stol și rândunele vin
Să vadă cum or să-nflorească merii.

Trecut-au veacuri după veacuri,
Din noaptea când murind, Iisuse,
Întruchipai o lume nouă
Pe groapa unei lumi apuse;

Să nu prelingă, să nu pice
Viu-Spiritul primit în ea
La azimi albe să-l ridice,
Sfiit pruncia ei trecea.

Cimpoiul trist în luncă și fluierul în drum
Durerea fiecăruia frământă: încet mai tare…
Dar: piatra-n rugăciune, copacii-n despuiare
Dar unda logodită sub cer vor spune-o-cum?

Moale trebuie că zboară
vulturul, Doamne,
de îmi pare numai cântec,
numai cântec.

De când suntem amândoi jumătate ceață,
mâinile mele te străbat cu atâta blândețe,
trupul meu cântărește atât de puțin în brațele tale.

Pământul se cutremurase,
Și cerul se întunecase,
Christos pe cruce răstignit,
În Domnu’, sufletu-și-l dase

Pentru că m-ai binecuvântat, Părinte,
Din ‘naltul Cerului, cu mâinile prea sfinte
Și m-ai ursit frumuseții slujitor,
Cuvintelor păstor