Versuri sub flori de tei - poeziile altor autori

În lanțul legilor haine,
Zadarnic mâinile se frâng; —
Cu fiecare zi ce vine
Se sting luminile… se sting!…

Cine-ar fi crezut că, de la o zi la alta,
voi rămâne fără vechile, statornicele mele bijuterii,
lanțul acela întunecat de care spânzura
un ochi prețios,

Nu știe sprinteneala suavei domnișoare
Că ridicându-i coapsa mai sus de locul ei,
Făptura o-așezase din veac peste femei,
Apropiindu-i pasul înalt de zburătoare.

Deschide fereastra, iubito,
Apari în balconul cu flori
Mai albă ca florile albe,
Mai blondă ca blondele zări.

Vine un glas tainic
Și-mi spune:
„Există o femeie totuși!
Cu sufletul ca cerul,

Vei putea să uiți proaspătul rai
în care te legănai
în brațele mele
când mă iubeai?

Străinul îmi spuse:
„Vase de război la orizont.
Trăim amenințați
pe țărmurile noastre.

În zadar îmbelșugarea
Șade-n vatra celor cari
Săvârșesc nerușinarea
De se dau robi la cei mari,

Sub cerul limpede ședeam
cerul limpede ședeam, sub,
Grivei se uita la mine cum cântam
deoarece eram amândoi la club.

„Nu sunt ce par a fi”,
le-aș spune cu sfială
acelor critici care
mă tot etichetează „cerebrală”