Versuri sub flori de tei - poeziile altor autori

Maria, Maria, floare de tei,
Mireasmă de vară strânsă-n clopoței,
Cu beteală scumpă dintr-un asfințit,
S-a gătit de nuntă teiul înflorit.

O, Dumnezeule!
Copiii tăi cei mai aleși, — copiii
Cu suflet rupt din strălucirea Ta:
Ei nu trăiesc în lumea

Roșu sânge, diurn, nocturn,
febră a speței îndrăgostite.
Marele arbor interior
frunzele tragice ni le transmite.

Dacă ochii mi-ar dispărea brusc
Ca două miraculoase păsări verzi care au văzut destule
Uite, acolo, în desișul de sălcii,
Nu-i așa că aș începe să văd cu amintirea ochilor care nu mai sunt?

Pământule rodnic, pământule sfânt,
Tu care-mi ești leagăn, cămin și mormânt,
Ridică spre focul aceleași stele
Credințele tale, credințele mele.

Pășunea mea tu să fii
Cu păpădii.
Eu să fiu boul tău alb și nevinovat
Care te-aș fi păscut și te-aș fi rumegat,

Acesta e pământul nostru.
Noi am făcut schița acestor ape și munți.
Fiecare floare a răsărit după indicațiile noastre.
Peisajul poartă semnătura noastră.

Mă bucur că sunt contemporan cu arțarul
în care cerul cu stele se simte la dânsul acasă
și lumina-și aprinde-n crengile lui felinarul,
iar tu ești cea mai frumoasă.

Las ploile să-mi cânte pe umeri și pe tâmple
Citind în grâul verde cuvinte aurii
Și înțeleg cum fructul urmează să se-ntâmple
Doar după jertfa-ntreagă a florii timpurii.

lui Eminescu mă închin ca lui Dumnezeu
spuse pălmașul, neștiutorul
de carte, argatul ogoarelor,
lui mă închin spuseră pe rând