Versuri sub flori de tei - poeziile altor autori

Pietrele mele roz,
Visuri înșiruite
Ca niște scaune
La „Masa tăcerii”…

În copilărie,
fetele mă luau de mână
și mă învârteau de câteva ori, poruncindu-mi, apoi,
să-ncremenesc într-o mișcare frumoasă.

E mult de când nu-ți mai scriserăm:
Aproape anul. Dar nu știi
Că niciodată nu se uită,
Acei ce s-au iubit copii?

Și-ncă una, și-ncă două,
ne nuntim la lună nouă
care veche-a fost cândva
hă-ă-ăp ș-așa. Ș-așa!

N-am știut, n-am știut niciodată
cât de adâncă e culoarea albastră
până nu m-am uitat
în apele ochilor tăi.

Am o mie de fețe:
Cu cei veseli râd,
Cu cei revoltați mă revolt,
Cu cei triști sunt tristă,

Țară mică și sinucigașă!
Vai de capul tău, sărmană țară,
Toți te jefuiră și scuipară,
Iar la urmă o făcuși și tu!

Cine-ar fi văzut frumosul
Cerului senin de vară,
Dacă n-ar fi fost seninul
Din privirea de fecioară? —

Ca și privirea ta, bolta se face albastră,
secundele curg înapoi
iar în dragostea noastră
1+1=2.

Iubirea ta săracă-n floare,
Iubirea mea bogată-n spini
Se lasă păcii-nșelătoare
Din preajma unui crâng de pini.