Ursu Marian Florentin - creaţii proprii

adio, vine toamna,
am încuiat de dimineață
toate lacătele inimilor frânte de cu vară
îmi adun cuvintele din bruma

te-aș fi dus într-o vale cu lună
să împărtășim același spectru
dar erai plecată în picioarele goale
prin tainele ierbii

toamna nu vine
dintr-odată
întâi se aştern apusurile
apoi gândurile

azi m-am trezit ieri
erai de mătase suavă,
dormeai în colţul perfect
al ideii de pat

spui că am înnebunit.
eu doar îți prevestesc toamna,
văd vârtejul de frunze de castan
care ne împresoară

și totuși a fost vară fierbinte
a fost vară cândva
nu știu dacă ieri s-a sfârșit
sau acum două veacuri

Știi lanurile de porumb,
Sfârșitul acela de vară?
Ți-ai rupt rochia
Fugind desculță după o sperietoare de ciori.

erai atât de tânără
cântai laolaltă cu mieii pe câmp
nu ştiam ce susură în juru-mi
apele, iarba

STRIGĂT DE NISIP

de Marian Florentin Ursu

margini de toamnă


marginile tale erau din ceață