Ursu Marian Florentin - creaţii proprii

Eu te aștept și-acum la ultima adresă
La care-am stat cu tine cam un anotimp
E o mansardă într-un vechi hotel de clasă,
E-o cameră închiriată contratimp

tu nu trăiești printre oameni.
tu trăiești într-un crepuscul
între ocean și nisipuri
doar stelele căzătoare

domnule taximetrist oprește-mă te rog
pe marginea prăpastiei,
pe la sfârșit de an,
vreau să văd cum e pe fundul gropii,

cel mai mult ne iubeam noaptea
ca două nevăzute tăceri

cel mai tare te iertam în gând

-ia-ți umbra de căpăstru și pleacă
ești un armăsar prea bleg pentru mine
îmi spuneai tu
dându-mi să mănânc din șalele tale

e dur , contondent peisajul
de cum ies din casă
cotidianul mă lovește peste față
mai rău ca prima palmă

chiar dacă mă ții captiv în umbra ta
adu-mi un felinar de aer
să-mi văd conștiința subjugată
iar noaptea naște-mă din nou

raiul era peste tot,
de sus până jos

oriunde m-aş fi uitat

NOIEMBRIE

de Marian Florentin Ursu

îmi aduceai cerul mai aproape
de pat
să văd amurgul cum ne străbate