Ursu Marian Florentin - creaţii proprii

eu sunt pasărea stranie care visează
mi-au crescut aripi din cenușa uitată
pe pieptul tău
dezvelit

eu locuiesc într-un semn
al întrebării
și când mai moare câte o zi
în chinuri

așteaptă-mă ziuă de ieri
umbra ta o mai zăresc pe alei, pe un pisc,
pustnicul de azi se regăsește doar în
singurătatea propriului abis

visele nu mai erau vise
în accepțiunea iubirii
erau niște epave plutind
pe o mare de cuvinte nestăvilite,

nu-i nimic, nu-mi răspunzi
mi-este bine și așa
două tăceri
ca două tăișuri

FLUTURI ÎNTÂRZIAŢI

stăteai aşezată cuminte
între miazăzi şi miazănoapte

mi-e cam frig în camera ta
obscură
plină cu rafturi de tăceri
ar fi mai bine dacă mi-ai sta alături

mă întrebai dacă păsările
vorbesc,
nu, doar cântă de dragoste
îți răspundeam,

Dacă tu crezi că mă vei mai iubi
De la toamnă la cealaltă toamnă
Poate frunzele nu vor mai grăbi
Un sfârșit de an ce ne condamnă

Între zi și noapte sunt un pasager
Între două trenuri plouă auster
Oarbe felinare, oameni în tăcere
Parcă-mpart o gară-n două emisfere