Ursu Marian Florentin - creaţii proprii

Noi am rămas mereu copii
Nu te mai ştiu , nu mă mai ştii
De-atunci.
Ne-am mai schimbat într-adevăr,

PRIMĂVERI REBELE

de Marian Florentin Ursu

DIMINEŢI DE CEAŢĂ


Când mie nu mi-e teamă, nici ţie nu ţi-e milă

ÎN CEA MAI RECE PRIMĂVARĂ DINTRE TOATE


de Marian Florentin Ursu

a mai rămas iubire, a mai rămas şi moarte
a mai rămas ecoul, am mai rămas şi noi,
biletul de adio la un final de carte
şi-un tren ce se nu se-ntoarce vreodată înapoi

GOANĂ ÎN VÂNT


Prin livezi tac iubiri şi cireşi de amar

după ce vei pleca,
eu mai rămân o clipă
în tămâia amurgului
fiindcă vreau să văd mai bine

când spui cuvântul depărtării,
ecouri se sparg de pământ,
luna ne seceră umbra din iarbă
rostogolindu-se prin ovale de

OBSESII

ne vedeam la sfârşitul zilei
într-o absidă,

NEPUTINŢA UITĂRII

după ce ai trecut, m-am gândit
că doar aerul ar trebui să mai aibă puterea