Ursu Marian Florentin - creaţii proprii

Eu am ucis partea de suflet care te iubea
cel mai mult,
dar cum poţi să îngropi oceanul
într-un răsărit,

Ea avea mireasmă
ca şi dimineaţa,
privea clipele prin aer
cum se rotesc

Azi m-am trezit în lipsa mea
şi m-am strigat
-Unde eşti vitregule,
în care colţ de gând?

Dacă m-ai căuta, aş şti
fiindcă dimineţile
şi-ar pierde culoarea colbului
iar ploaia ar deveni incandescentă

Pentru a putea zbura spre înălţimi,
pasărea trebuie să urască pământul
fiindcă altfel s-ar zdrobi de prăpăstii,
cutremurându-se

Când plouă, eu mă prefac în lemn
şi stau drept în mijlocul potopului
până apari tu
să mă priveşti putrezind

Să nu mă uiți, eu voi pleca pe mările pustii,
pământul e bolnav de-o molimă perfidă
și mă întorc în plin război de pandemii
să-ngrop iubirea care-a fost umanoidă

Eu nu am ştiut ce singur sunt
până nu mi-am văzut somnul
sufocat în braţele tale
şi pe tine

IARNA MURIBUNZILOR

de Marian Florentin Ursu

Tu nu trebuie să mă mai iubeşti
lasă-mă doar să mă zidesc în tine
îngenuncheat
şi să arunc cheile în zbaterea