Poezii despre Toamna:

Socotesc de-acum cât Soare
Se împrăștie pe-afară
Și că-i mai puțin, se pare,
Decât vineri, bunăoară.

Enigme

Într-o zi,-n splendidă Toamnă
Cu soarele de-aur tomnatic,

Se trecură, se trecură
Timpuri verzi, vremi colorate
De-a rămas doar pâcla sură
Peste drumuri desfundate.

matinale manevre
drumuri între suflete
măsurate cu rachete balistice-
ploi sub semnuli sfântului

E iarăși toamnă-n urbea noastră
Cad frunze ruginii pe-alee
Dar a-nflorit o azalee

Orizonturile-nchise
Plumbuite-s strict cu nouri
Că și vremile precise
Se presoară în ecouri.

Șopotește vântu-n frunze
Melodia lui nesfântă,
Iar copacii-n mii de buze
Fremătarea-n cor o cântă.

zvântă pe insomnii nisipoase
lacrima florilor;

ademeneşte-

Prin smârcurile toamnei sihastru călător,
Transport cu mine vise când astrul se destramă,
În peștera-mi din suflet mai zboară un cocor
Și teascul amăgirii mai ține loc de cramă.

fereastră deschisă
şi-un chiot de fete cu busuioc înflorit în păr
deasupra
salmonidele scormonesc