Poezii despre Toamna:

Se răstoarnă nori în baltă
Cu câmpia azurie,
Iar de partea ceealăltă
Cerbi mugesc a cununie.

Pădurea este inundată de strălucirea toamnei târzii,
Frunzele planează în aer leneşe, galben-arămii.
Un visător admira din pridvor peisajul colorat,
Ascultând nostalgic simfonia codrului minunat.

S-a ivit pe culme toamna
Plutind cu stoluri mari de stele.
Iat-o!...Sus în deal la strungă.
Îngălbeneşte Ţara!

Ploaia
Îmi azvârle toamna-n geam
Picuri reci și grei de ploaie
Ce mă-ndeamnă și m-atrag

Ultima Frunză

Din pomul din bătătură
Ce-a rămas fără armură,

DESPĂRȚIRE


S-a rupt o frunză dintr-un pom

Ecou de Noiembrie ( II )

Noiembrie-ncărcat de brumă, cu a lui albă mantie
Peste dealuri şi câmpii, aşternutul său şi-a-ntins!

Ecou de Noiembrie ( I )

Cu peisajele triste şi goale, s-a sfârşit Octombrie!
Pe cerul cel plumburiu au trecut cocorii-n cârduri;

Rondel de Noiembrie

E vremea rece a-nfrigurare
Iar zilele Toamnei... se duc,

Din norii tulburi picurii se cern, pe-al codrului frunziș gălbui și tern,
De parcă timpu-ar sta în loc etern, băltoace ici și colo se aștern.
Mi-e sufletul pustiu și dureros, de stat îmi intră os în os,
Iar timpul bancher nemilos, puțina sănătate mi-a și ros.