Stefania Petrov - creaţii proprii

Azi încărunțește timpul,
Noaptea-i scurtează lumina,
Iar se schimbă anotimpul
Și se așterne rugina.

Pe altarul ei,
cor de brotăcei,
cântă în neștire
psalmi de mulțumire.

Toamna și-a pus diademă,
rochia-și răsfață-n soare,
cu parfum de crizantemă
ne învăluie-n visare.

Picături din pomul vieții
Se transformă iar în brumă,
Vălătucii albi ai ceții,
Pașii toamnei ni-i îndrumă.

Prin verdele crud de la-nceputuri
Se scaldă irizante aripi de fluturi
Iar prin fereastra deschisă spre soare
Adie mireasma-nfloririi necuprinsă-n visare.

Acum, ți se încheie odiseea,
Bogat și frumos ți-a fost episodul,
Azi, vântul îți plânge melopeea
Și ciorile îți cântă prohodul.

Alaiuri de fluturi albaștri
Urzesc pe cer nemărginirea,
O înfiripă în perechi de aștri,
Să lumineze calea și iubirea.

"La steaua care-a răsărit”
„Şi dacă de cu ziuă” a apus devreme,
Venim să ne-nchinăm necontenit
Şi-ţi recităm eternele poeme.

Nu este clipă mai frumoasă
Nici mai plină de fericire
Când ți se-ntorc copiii acasă
Și te colindă cu iubire.

Azi, toamna e stăpână peste timp,
Are întreg pământul la picioare,
În arămiu a îmbrăcat un anotimp
Și ploi de frunze scutură în soare.