Roxana.c - creaţii proprii

Când ne vom întâlni din întâmplare
știm bine, vom fi sobri amândoi.
O să vorbim de lucruri oarecare
sau despre vreme, criză și război.

Era tăcută noaptea. Orașul adormise
atât de-adânc că geamuri se-ncețoșau de vise.

Senin din zare-n zare... și parcă între ele

E primăvara-n prag și răscolește
pe-oricine-i simte pulsul ridicat.
Se scrie despre dragoste (firește!)
pe-altar de amintiri...de neuitat.

În București e iarăși primăvară.
Pe cer trec șiruri, șiruri de cocori.
În Cișmigiu răsună o fanfară
iar pe Lipscani e plin de trecători.

Stranuta-o papadie: -Ma scuzati,
nu fac magie, nu ma cred artista...
Fiti calmi,va rog...Vai, nu va speriati,
nu expolodez si nu sunt terorista,,

crengi goale, zări tăcute, zi banală
copacii ațipesc de plictiseală

străzi reci, vitrine-aprinse, bălți cu stele

Odihnă-i iarna. Osteneala-și cată,
după atâta trudă, un răgaz,
iar truditorul vede-a lui răsplată
și pacea-l potolește pe viteaz.

E toamnă iar... Mă-mprietenesc cu ploi
pe-un drum tăcut, pictat cu frunze pale.
Noi nu am fost vreodată amândoi
să ascultăm lichidele cristale.

Inalt și semănând cu unul
din serialele turcești
burlacul (încă)de la unu
stârni emoții nefirești

Buchetul tău de flori ascunde-un vis
ce se-ofilește, pal, între petale.
Râd trandafirii-n vază. Nu ți-au zis
că nu vreau flori în vaze-ornamentale