Poezii despre Război:

libertatea frunzelor de iarnă
mi-a învins tăcerea dintr-o dată
iată!
cum se lasă fulgii peste noi

dacă în zilele de Marți
bei cafea
să îți aduci aminte că undeva
într-un secol trecut

până la urmă
moartea s-a decis
să-şi facă de petrecanie

Copiii noștri parcă-s amănunte
Sub timpul ce întârzie pe frunte.
Adulmecând apusul, norii tac,
Tăcerea în fâșii acum desfac.

V-am zis că vine iarna nucleară!
Nu vă mai întrebați ce s-a-ntâmplat.
Copiii voştri iar o să vă moară
Ȋntr-un război total neanunțat.

cioburile mâinii tale
învelesc în căuș
bobul de grâu
din care hrăneşti copiii

Scursu-sa ca apa marii in Oceane
Dintre miile borcane
Se aduna laolalta
Nelasand geana pe geana.

Priveşte-l pe Jim Morrison.
El este de cealaltă parte.
El a sfărâmat toate porţile
Şi a ajuns acolo, în partea întunecată

Umbre cu ochii deschişi, imobile,
Zăcând pe ziduri surpate,
Dacă va mai fi vreun zid,
Dacă va mai fi cineva care să vadă vreun zid.

Te-am întrebat a mia oară de ce înălțimii te-ai returnat,
Când ai izgonit jegos dreptatea sură, pentru sângele vărsat.
Cum puteai să-ți legi cuvântul în cartea noastra cea mai sfântă?
Să ne numești pe rând ,,frate", când ai pornit cu mintea frântă?