Poezii despre Război:

Îngrijorare
Ce doare!
Oboseală cronică
Și frică...

Ar exista veselie
fără să fie tragedie?!
Oare în rai – poezie ar fi?
Și ce ar rămâne

Folosesc filozofia ca să-mi distrug poezia,
O să îi vezi rămășițele atunci când vine ziua,
O să vezi cuvinte împrăștiate în cine știe ce carte,
Însângerate și demonizate, fugind printre sate.

Scârbit de tot,în lume-aș vrea să fug
Unde nu sunt,în zdrențe oameni buni
Unde corupția nu este,ornată cu belșug
Și în picioare e călcată,credința de minciuni

Opriţi războiu-n lumea mare,
să fie iar pace sub soare!
Chemaţi-vă trupele acasă,
nu faceţi iar ură de rasă!

Istoria-ncalță bocancii, din nou,
Punându-și podoabe găsite-n rastele,
Și hâde miasme cu moartea în ele
Dau tușa finală acestui tablou.

Am aceasta convingere, nici un razboi nu e etnic,
Natiunile sunt asmutite unele impotriva altora,
Din subtile ratiuni economice si politice.
Ideologia dominanta a sfarsitului de mileniu

Acest bolovan a dat o ramura verde.
O, cantec de privighetoare al caprei.
Din subtioara de lapte a mamei
am alunecat in subtioara de spirt a tatei.

Din goana-l sagetara tradat intr-o stramtoare
Si-n adancimi de codri, sub ceru-nnegurat,
Crunti vanatori de zimbri urland i-au inaltat
O schela uriasa de prazi si de odoare.

Misca ramul, bate vantul, Cine trece suierandu Prin poiana cu trifoi? —Vine Gheorghe din razboi. De la margini de pamant, Vine Gheorghe suierand, Ca e pace pe pamant.
Pe cer luna, ca nebuna, Suna valea si rasuna: Peste deal, peste zavoi, Vine Gheorghe din razboi. Vine Gheorghe, dui, dui, dui, Ca-l asteapta maica lui.
Ca trec anii, nazdravanii, Si cu anii — baietanii, Dar prin zloata, dar prin ploi Vine Gheorghe din razboi
De treizeci de ani, mereu, Vine Gheorghe, drumu-i greu Prin pustie, prin transeu.