Nicu hăloiu - creaţii proprii

Mariajul
...
Uneori, o singură undă de gând
Ajunge să scuture universul.

Chemarea
...
Vrei un rol pe scena lumii dar locul tău este pustiu
Nu-i nimeni pe locul tău să pară cum că ai fi viu,

Ciclul
...
Sub ochi de demiurg,
Din bezna fără chip,

Intravenosul
...
Se duc românii să voteze,
Masiv se mobilizează

Românul nostru cel bun
...
Te-ai dus purtând cu greu
A vieții grea povară,

Neam pierdut
...
Ne-au murit prea devreme înțelepții,
Nu mai avem pe nimeni să ne spună

Reține!
...
Nu poți vorbi cu Dumnezeu decât prin voalurile florilor, norilor și lunii, când înfloresc salcâmii ținând în mâini cireșii când se culeg măceșii, și numai în vis, dormind într-o livadă sub un cais. Dumnezeu te aude doar de vorbești cu norii când se crapă zorii și dacă treci cu vederea că-ți fură puterea primii stropi de rouă într-o dimineață, când afară e ceață și la munte plouă. Să vorbești cu Dumnezeu e foarte dificil dacă nu ești copil. Căci dacă ești copil, îl poți auzi, suspinând subtil, acolo în tine în sufletu-ți curat și nealterat de lumea ce vrea ca prin soarta ta s-o slujești pe ea. Căci Dumnezeu, reține, e-n starea ta de bine când te gândești la el.

Dreptul suveran
...
Eu nu privesc în jurul meu,
La nimenea nu sunt atent,

Au fost...
...
A fost odată o țară, ca un vis de frumoasă,
Cu râuri pline de aur curat,

Iluzia
...
Știință sau magie? Iluzie să fie?
Soarta, viața, timp și veșnicie?