Nicu hăloiu - creaţii proprii

Plouă cu șoapte
...
O, câte-aș putea să spun despre ploaie,
Sau aș putea s-o rog să se oprească,

Tu, împărăteasă a vorbelor deșarte!
...
Tu, împărăteasă a vorbelor deșarte!
Împodobită cu farduri și zorzoane,

Pentru că noi, am uitat de Cuvânt!
...
Stropii de ploaie aș fi vrut să-i pictez,
Sinucigașii cerului pustiu,

Nu mă opresc pe drumul vieții mele
...
Nu mă opresc pe drumul vieții mele,
Pentru că lacom, respir al tău parfum,

Pouă
...
Plouă într-una, șiroaie, șiroaie,
Pământul mustește de apă de ploaie,

Boala nesimțirii
...
I-au votat de-atâtea ori năvlegii
Pe-aceia ce de țară nu le pasă,

Nu veți plăti acum, plăti-veți după moarte!
...
Sunteți ca o năpastă peste noi,
Mai răi ca vizigoții, mai lacomi decât hunii,

În lumea asta
...
În lumea asta tot mai destrămată,
Tot mai mult lipsită de valoare,

Plouă, plouă pe pământ!
...
Și ce cuminte hărmălaie,
E-n dansul stropilor de ploaie

Verum nocet
...
Nu-i așa că adevărul doare?
Nici nu mai știți ce-i acela adevăr,