Maria podari - creaţii proprii

...și se făcea că-i plouă,rezemat de toc,cu zâmbet șăgalnic,mângâind tăcere ca pe-o amânare...ochii lui semănau izbitor cu cuvintele,molipsitor de domestic,să facă încă un pas asasin...

...s-a vindecat bucuria revederii,ca un ceva virtual,s-a retras în ea însăși - prietene...clipe calamitate ce văd depărtarea în gol...nici inima nu mai bate cu noduri în gât,nici casa măiastră rătăcind pe cocleauri...erau drumuri în lucru - un fel de convalescență blocată cu gustul amar...

O rază omenească

...o literă să nu separi de drum
ea este raza omenească

...să-l citești fără nicio greșeală - e greu - vecinii îl știu de o groază de ani,pe dinafară-l cunosc,sub pomul de la drum al ferestrei,unde-și căra,plapuma lui găurită de visuri și Vana - să prindă,de la smulgerea-n pumni - adevăruri...

...toate lucrurile,stau așezate la ușă,să vină cu el,să-i amintească - cum a încăput el pe potecă,odată cu începutul de ploi,cum hingherii - gata copt -numai bun -cel mai mare peste răbdare - nădejdii,să-i întoarcă și cealaltă parte de obraz omenesc unde - doi pomi, față în față,își mângâie tandru grumazul - serilor frunzelor de marți,astăzi și mâine de suflet și răsăritul...

.tăcerea începe și sfârșește cu el,pe drumul propriei urme,zâmbește,doar ca o glumă și niciun răspuns...și din urmă în urmă,desculț,prin desișul de vreri,mișcă și soarele,să nu treacă de el,ca totul să fie ales - unul,altuia - vamă...ies gheare de foc și îmbracă în zale veșmântul tăcerii - de unde-a plecat și până unde ajunge,în zâmbetul literei,ce se îmbată de ei,așezându-i pe talere,știind bine - că greul mai mare-i,tot el - de la primul sculptor în memoria firii...vezi firul de iarbă ce-l păstrează-n detaliu,general în rezervă ce salută plutonul...cu gustul răcorii și câinele ei - cu o mie și una de taine...

...de la tine iau răsărituri de nopți
în sclipirea tăcerii
când cai de probabil
devorator de simplu ne pasc

...fiecare om devine o mare
în prag de furtună
în timp
ce săvârșește în sine un val

...au adunat adâncuri
atâtea lucruri legătoare
legănătoare
care-aduceau a corp comun

...deși e tot ruptura acelorași desimi
sporind în despicările pe care știi
pe care poți
să recompui cuvintele

...și mă rosteai pe dinafară
la altă scară cu o treaptă
și însumărilor eram
ferestre lungi de dimineți

... dacă priveai
prin prisma marilor dezbateri
de la talpa supuselor
până la creștetul ierbii