Maria podari - creaţii proprii

maria podari...o femeie înaltă,un fir de ață pus pe inelar să-ți aducă aminte de ceva...ce forme simple și banale lua timpul din privirea ei,câte ploi n-au biciuit acele altare,câte-i vor trebui să și le suie...era de ca și cum ar fi alunecat pe toboganul amintirilor...

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Te-ai depășit suflete

    ...în împrejurările date, tăceri însemnate propagă lumina, un drept existent, inefabil, între coperțile marii iubiri ,ce te-a traversat, pe unde bătea atât de repede - inima...
    - n-au reușit să smulgă - întețirii arsurii - un vis...
    - ai depășit suflete , pustiul nopților albe... ruptura imaginii - ca loc câștigat... unde nu-i așa!

  • Liber ca pasărea zorilor

    ...în contrapartidă cu clipele, la gurile de vărsare din suflet - atâtea bucurii se propagă și-n zâmbetul solidar al unei alte vieți, unei alte dimensiuni - de suprapuse cascade...în ochi de copil cu creionul în mână, mărșăluind în amurg....să te ajungi - liber ca pasărea zorilor...

  • Vânătoare regală

    ...dedică concentrarea arsurii - planșe color, dublu început
    - ca-n purul adevăr - răspântii!
    - și în același timp - prin labirintul evanescent al vocabulei - emoții...
    - vânătoare regală de clipe în planul real al seducției!...

  • Unde m-ai încadrat

    ...eram limpedea lume a inimii tale, puncte, puncte și paranteze - unde m-ai încadrat, cu frunze de marți printre gânduri, primite cu dedicație...sub infuzia grefei înapoi către lume...
    - cât ți-am prisosit!
    - au crescut umbre în florile dorului, dincolo de puncte, puncte și paranteze;
    - și câtă muțenie în bruma de glas - câtă muțenie!...

  • Sau marea mea pierdere

    ...ating clipele de neatins, ca brațele unui bizar tovarăș de drum,executat la comandă, făcând gardă de corp, amintirilor...ridicate la rangul de proprietate privată,fără drept de apel - lacrima frângerii inimii...
    - să răstorni clepsidra trăirilor, cu sufletul plin - este ca și cum ai obliga un crepuscul să ronțăie îngeri - sătul!
    - sau pomii să moară-n picioare, îndepărtându-se de ei înșiși - atât cât pot strecura printre crengi - o frunză de marți, în piața de desfacere a zăpezilor veșnice...
    - sau irosiri, rezonanțe fonetice, litere de cremene smulse din penajul poeziei...

  • Poetul, însoțitor polimorf

    ...trecut prin fuzelajul simțirii, laborioasă oglindire a sinelui, forță revelată-n răsfrângeri...
    - este limbajul remanent al emoției,în planuri palpabile, mereu și mereu altele...
    - poetul, rămâne în urmă, modest - cu revolta profunzimii reprezentărilor, într-un joc ce suportă cioburile
    marginale, îngroșate de argumente letale - sprijinit de lianele dorului...

  • Cum dăruirea

    ...gândul neîmplinit s-a făcut pod cu noduri la capete - în apele ochilor:
    - ori promontoriile silabelor se scaldă în carnea cuvintelor și dezleagă neștiința;
    - ori cartea imaginii absente își despletește parfumul și împrăștie pulberi,dând pagina;

  • Definire

    ...pseudonim al numelui tău în aroganța iluziilor,înfipte în carne,unde așchii mototolite de glas,sub soarele mângâierilor de altădată, au depășit banderola frivolităților anilor...
    - linie izolată,pliuri covârșite de numărul viitoarelor victime...
    - somn letal de talanți...
    - licăriri de surâs zdrențuit pe nicovala copitelor drumului...

  • Prăpădul ce ne ține pluta

    ...gândul se zbate-n propria-i culoare
    înghesuiri de lucruri personale
    și-atât de vie-i adâncirea
    ferestrei goale care suntem

  • Măsura structurilor lumii

    ...iubea înțelesuri
    ce au șansa de-ai sta împrejur
    ce au schimbat sau n-au schimbat
    yalele lumii