Maria podari - creaţii proprii

maria podari...o femeie înaltă,un fir de ață pus pe inelar să-ți aducă aminte de ceva...ce forme simple și banale lua timpul din privirea ei,câte ploi n-au biciuit acele altare,câte-i vor trebui să și le suie...era de ca și cum ar fi alunecat pe toboganul amintirilor...

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Prin labirintul nemărginirilor

    ...să privești în ochii păsării,ce cântă în fereastră la drum - parcă a vrea să-i încerci aripa:

    - o interpretare prea îndrăzneață,a stării de lucruri la cald;

  • Ajungă-le Doamne - cuvântul

    ...de ca și cum nu-i ajung gânduri,să întregească mulțimea,niciodată ciobită,niciodată la întâmplarea reflecției - că atât i-a fost dat:
    -acel ritual sincopat și liturgic;
    - veșnic întârziat al iubirii,dăltuită în marmoră,cu mâinile fragede;
    - indestructibilă frivolitate ce distruge condensarea de pulberi;

  • Păcat de noi

    ...să poți înhăma la caleașca cuvântului, doi cai - e o minune, împinsă la refuz de pe deal...
    -a văzut în Amurg,sus pe Vana -doi cai față-n-față,mângâindu-și tandru grumazul, împiedicați de un suflet de om:
    - aveau fruntea gândului umedă;
    - în coama lor, Soarele, își făcuse culcuș, fără pereche și el;

  • Odă poetului

    ...despre poet sunt multe de spus:
    - este acel tot, de jur împrejur,ce-i dai filele,poți și amuți - cum a putut el să ajungă până la sufletul gândului;
    - e freamătul vieții de-a rândul,fără emfază,ce-și pune coperțile cerului și trezește și cuvântul din morți;
    - are prieteni mai buni decât el și mulți pomi,că și ei sunt poeți,cu gândul la ploi așezate,roade și umbre și cuiburi cu pui,unde însetatele nopți se destramă...să dea de izvoarele clipei,imortalizate pe ram;

  • În lada de sub pat a tatei

    ...să crezi că le-ai pățit pe toate - nici jumătate n-ai trăit:
    - ce n-ai făcut - regretă -să-ncerci măcar,cât poți,de poți;
    - de sufletul și inima sta-va în loc - întreabă-te,în liniște - ce ți se potrivește;
    - casa s-o aranjezi cu soarele în față - trezește-te-naintea lui -

  • Definirea poemului

    ...este turnirul imanent,imaginar colorat,aproape copil,ce dă interviuri și sare direct în absența imaginii,planetei albastre,frunză cu frunză, în cărțile inimii - teribilă atingerea păsării Jiului,alte vederi în adulter, sub geana pornită la drum:
    - se confundă pereții frivolității,pluralității privirilor,cu ciucurii unei reacții lucide,pe revolutul magmatic;
    - organizare re(compusă) perfect,cu evidențe;
    - rezonare pe limba cuvântului,cu stranii umanizări și redute,viu colorate;

  • Pe infuzia grefei

    ...pentru scris,nu este nevoie să tragi cuvântul de păr - la vedere, de dragul lui - vine singur- de vine!... să fii cu lumina - la zi, mai mult noaptea, să faci economie la sânge:
    - să vezi departe! - e aproape o artă, un pod pentru ochii luați de ape, la deal;
    - prin ceață se merge și se vede mai bine - te înfunzi repede;
    - te-au părăsit și picioarele - asta e bine - te-ai ridicat mai mult,decât agățatul de Jiul, cu capul de pod,arcuit

  • Ce n-am știut

    ...acum pune capul pe pernă,zâmbește - vreau să te uit de la
    primul dezgheț;
    - aibi grijă să nu calci într-un deșert - vei deșerta
    geamantanul scrisorilor;

  • Păcat de noi!

    ..călătorim să avem orizont, ascundem zăpezile în raftul cu blănuri, oglinzii - îi detonăm, imaginea cu părul cărunt și visul și cerul,ce-a aprins lumânările...ne pregătim de un măreț curcubeu, pe un alt fus orar...și cât de frumos ne veneau,ca turnate pe corp, cămășile cu râuri, pe pânza aleasă, cu fir de argint...ne veneau orbitor, diminețile...și eu - compun menuete, pictând flori translucide pe geam,în pavilionul cu unde albastre...să nu te pună dracul, să-i diluezi - inerției - virtutea și rostul...
    - ai mers prea departe!
    - uită-te bine!

  • Cumpăniri și dogori

    ...la ceasul străbătător de diluviu,culcuș fără pernă în clarul de clipă,să poți liniștit să duci adevărul,gol-goluț și impudic,să-și caute vadul:
    - cumpăniri și dogori;
    - ochi de lapte ai primilor zori ai silabei;
    - floarea de colț pe munții imaginii,cu frunzele-n vânt;