Lucia - poeziile altor autori

Închiată lui Dedal, întemeietorul
vestitului neam de artişti, al dedalizilor
I
El începe cu sine şi sfârşeşte

Cu palma bătucită şi crăpată
Îmi dai noroc a nu ştiu câta oară...
Nu te-am văzut de-o veşnicie, tată,
Stă amintirea, între noi, vioară.

Cu palma bătucită şi crăpată
Îmi dai noroc a nu ştiu câta oară...
Nu te-am văzut de-o veşnicie, tată,
Stă amintirea, între noi, vioară.

Ca să-i sature şi pe azi şi pe mâine
Or să mă dumice amintirile.
Ca pe o bucăţică de pâine,
Poeziile-mi scrise cu sârg

M-am răstignit, în mine, întoacmai ca Hristos,
Mulţimii curioase părându-i mai frumos,
Iambi şi trohei, povară, ca lemn destul pe-o cruce,
Iar drumul spre Golgota, de-aicea, nu mai duce.

Iartă-mă, Doamne, dacă duhnind a tutun,
Rănile pământului le pipăi nebun,
Căutând să-i vindec trupul bolnav
Cu leacuri din sufletul meu de zugrav.

Când pe casa noastră a zidit-o bunicul
Ferestre-a pus ca nişte cruci, să-l păzească
Nu de duşmani, ci de visurile rele
Şi de strigoii, care peste el vor veni.

Te-am făcut din lut, ţie să mă-nchin
Chip cioplit de mine, cum te-am voit eu
Tu să-mi fii de-acuma singur, Dumnezeu
Ochii tăi de beznă să-i sărut mai mult

Din ziua când, porni-vor ca să plouă
Stropi mari din norii fără de sfârşit
Eu voi uita că sunt dator – iar vouă
Nu v-o mai sta în cale-un oropsit.

Da,
sunt copil şi beau smântâna din ulcică,
mănânc dulceaţa din paharul cel mare al lui Dumnezeu.
Da, sunt copil şi-mi este totdeauna foame: