Poezii despre Lăcomie:

De-ar fi să fie lumea un spațiu ideal,
În care toți să spere că vor avea o pâine
N-ar trebui cu toții să ne-opintim la deal
Pentru asupritorii de astăzi și de mâine.

Ciocoii politicieni, au fost şcoliti in alte vremi,
Foşti politruci, foşti activişti, se dau astăzi capitaliști.
Din mari intenţii declarate, ei le-au bulibăşit pe toate ,
Şi-n sărăcie ne-au adus, făcând, spunând, ce au de spus.

De citești astăzi povestea
unei poezii de top,
vei vedea că-i merge vestea
pentru o zi și-apoi...doar STOP.

Timpul îşi întinde laţul peste margine de lume
cuprinzând a vieţii vrajă într-un cerc fără hotar,
lăsând omului tăria unui vis să îşi asume
de a fi la carul vieții vizitiu sau biet rotar.

Ploua in provincii delicat si
huliganic creste iarba pe sub unghii
si noi citim cu lacomie carti despre
fluxul si refluxul puterii e vreme

Stau ingandurati voinicii.
Gandurile parca-s spice,
cu-mblaciul, pe fatare,
batute de fistecare.

Mult onorate doamne,
Distins auditor!
La festival cind vine, tot omul e dator
S-asculte, inainte de partea amuzanta,

O, fier zimtat
Care devora
In cuibul humusului
Ora

Academicianului V. Anestiade
Avem la paine. N-avem pace, Si-o nepasare ne consuma Vazduhul e bolnav de cancer, Au cancer toti chirurgii lumii.
Ni-i sufletul in compresoare Carbonizat si dus pe targa, Auzi, sa fugi de la izvoare, Auzi, sa nu te stergi pe lacrimi!
Pe cer cu pacura sa-mpresuri, Pe-aripi, pe vant si pe lumina. Auzi, sa nu te-atingi de pasari, Auzi, sa te feresti de mine!

Si voi ati privit fermecati,
cu uimire,
ciudatele jucarii, podoabe ale
Pamintului,