Poezii despre Iubire:

Îmbrățișam o frunză în cădere
Când te-am zărit venind -
De pe o alta stradă, un ochi de ocean
Sau poate un unghi de lumină...

...ziua căsca din încheieturile zării,așteptând un semn, poate acel semn de tandră îmbiere la somn...strada tăcută, îmbrăcase cele mai alese gesturi,ca două brațe deschise, la intersecția serii cu toamna...
aplecată asupra unui mic geamantan,care semăna mai mult - cu o viață de om aruncată-n mulțime - verifica cu mâini tremurânde, de n-a uitat poate, acolo ceva - la răscruce de sentimente...
își aduce aminte,că în graba plecării - uitase o urmă de dojană, în ochii celui ce întinsese spre ea,în prag - un zâmbet nedefinit, poate a neputință, poate a târzie căință - a unei lumi interioare, pline de petice...
era o femeie înaltă,un fir de ață, pe inelar, să-ți aducă aminte de ceva...

Să ne îmbrățișăm cu sete

A trecut un an și-ncă vor mai trece
Clipe mii, ce sigur vor să îți vadă

Am văzut că iubirea vine spre seară,
Aduce căldură-n gândurile mele,
Când pe-ntuneric licuricii cântă iară,
Și-aprind mici luminițe-n toate cele.

Macul

Dacă cel ce moare
ar avea privilegiul

... o să-ți tai pomul ferestrei la drum, mi-a spus - prea mult te umbrește...
- nu! și pe el îl vor părăsi frunzele și la întâmplare, se vor așeza pe pământ:
- cu pământul - nu e treabă ușoară - se sapă, se seamănă cu case, biserici, drumuri și fel de fel de lucruri și pași, până se îmbibă de miresmele roadelor lor;
- adică l-ai împănat! - oricum l-ai întoarce, tot pământ se numește, de oameni,de rând, de cuvânt, bine arcuit și ochit - ajungă-i Doamne bandajele - mă rog și mă tem;

Să ne iubim, iubite!

Ce mi-a rămas din tot ce a fost?
Mă-nsoțești prin gănduri deseori,

..să fie adierea unui cânt
la țărmul unor unde
din care se ridică în picioare
cerul

Uite, vine seara iubirii peste lume,
Când soarele se-ascunde după clădiri,
Te pierzi uitându-te dintr-o zonă anume
Și-ecoul răsună-n larg spre ziduri.

Dimineața umbrele par clape

e dimineață
e seară