Poezii despre Iubire:

Eu caut dreptatea
Tu cauți cuvântul
Și, iată, când ne luăm avântul
Înfruntăm singurătatea.

Iubirea nu durează îndeajuns

Refuză mintea să-nțeleagă,
De ce iubirea n-are viață?

Suflete pereche...

N-am modele, nici tipare,
Doar știu că tu ești genul meu,

Antracitul lumii strălucește în pletele tale,
Ochii-ți verzi sau căprui, poate albaștri!?
Sunt diamantele luminii!
Năsucul tău obraznic mă respiră...

Este vremea de iubit

Ades mi-e dor de-o nebunie,
Mi-e dor să adulmec noi simțiri,

Inima mea ticăie necontenit,
Când aștept iubirea și n-a venit,
Vântul bate noaptea prin ram,
Iar zorii revin din nou la geam.

M-ai fascinat cu șarmul spiritual

Iubite, fără tine nu exist!
Teama ai transformat-o în extaz,

Hristoase de atâtea suferințe,
În sângele-Ți nevinovat au amuțit zeii,
Rătăciții au schimbat credințe,
Păcătoșii au convertit ateii…

Haina uitată la tine, după ce am plecat
O poți dărui celui mai bun prieten al tău,
iar când o va purta, să spui că-mi stă bine
așa cum îmi spuneai mereu în șoaptă

Când Neantul s-a prefăcut
În pământ,
Lumea toată, supusă
Gândului, s-a frânt,