Gerra Orivera - creaţii proprii

umanitatea mea și poezia
sunt una
îmi spun când moartea strigă

un ţipăt de-albatros digerat de furtună
o zână căzută
pe un nimb de zenit
orologiul carnivor al sângelui devoră

părea că valurile îmi udau ochii cu zboruri
împreună cu răstignirile
eşuau la ţărmul inimii căutau puritatea facerii
amnarul se izbeşte de-un paradis de cremene

am deschis geana pământului şi m-au înconjurat
cuvintele din cuptorul lor magic
au ieşit întâi amintirile
schelete bine şmirgheluite de învăţăminte

(Puterea femeii)


m-am întors ca să-ți spun conturul inimii mele

am stat faţă în faţă cu mine
fac pluta pe genune să te găsesc
despică edenul
limbă de şarpe reformat

lasă-mi plecările curate nu rupe florile din mine
zeu sau pistil de geneză pot să miros efemerul dintre sinapse fără să-mi pese
în mine se coace o vară perfectă sunt plină de negru
întrebarea şi-a rupt cămaşa de gânduri

să intru sau nu
întind mâna inocent pipăi lumina
promisiunea iubirii
este capitalul din bancă

*ieșirea din piatră*

sunt spiţa răzvrătită a roţii părinte
în pasul tău
pot fi drumul surpat în neodihnă
obstinat