Gabriel Stanciulescu - creaţii proprii

Viața e frumoasă dacă știi să o trăiești

Îmi sunteți voi precum sufletul meu, aproape,
În versurile mele vă regăsiți și voi,

Să nu îmi spui adio

Tu ai plecat pe drumul tău,
Cu lacrimi între gene,

Cât de tandră ești, iubire!

Nicicând n-aș fi bănuit, iubire,
Că fără tine viața-i seacă,

Rog viața să-mi zâmbească...

Îngândurat, număr anii ce-au plecat,
Idile scurte, lungi, sunt prețioase,

Iubire vs dezamăgire

Dezamăgire, iar m-ai luat de mană!
Ai simțit că te-nșelam cu fericirea!

Ești darul meu divin

Tu ai plecat și eu nu mai sunt eu,
Nu sunt capabil să-nțeleg ce-a fost,

Nu e ușor să fii femeie...

Nu e ușor să fii femeie,
Nu știi ce-i sufletul de mamă,

Ești revelația vieții mele

Ce pot să-ți mai ofer, iubire?
Primește azi în dar o floare,

Ziua când ne-am cunoscut

Nu vom uita darul celest,
Părea că timpul s-a oprit,

Mă simt pierdută fără tine

Iubite, am chibzuit destul,
Azi nu îmi pasă de etate,