Gabriel Stanciulescu - creaţii proprii

Mi-au curs lacrimile toate

Nu pot să cred că am suferit
Atât de mult pentru iubire,

Fericirea ta e și a mea!

Am fost sedus din prima clipă,
De zâmbetul ce-l porți cu tine,

Un creator, e-un visător!

Adeseori sunt întrebat, pe net,
De ce?... dar cum?... oare se poate?

Îmi este dor să ne zâmbim

Te simt în mine și când plâng,
Gânduri rele îmi dau fiori,

Iubirea noastră... revine

Mi-e somn și nu pot să adorm,
Nu pot să urc în patul gol,

Dragostea nu-i joc!

Tu m-ai purtat, când sus când jos,
N-a fost chip să învăț ce-i bine,

Din iubire...

Doare gândul stors de minte,
Și nu aș vrea să fiu profund,

Primăvara-i doar visare...

Primăvara-i doar visare,
A pornit, timid, pe-o cale,

Te-am visat, femeie!

Te-am visat, din nou, femeie,
Doi sfioși cuprinși de-o teamă,

Doamne, păzește!

Nu sunt stăpânul nimănui, în sine,
Și nici al meu, îmi pare că nu sunt,