Florina Emilia Pîncotan - creaţii proprii

Florina Emilia Pîncotan



Cineva spunea:.,, Esențele tari sunt închise în sticluțe mici! "
Oare așa o fi?
Nu mă pot caracteriza, probabil aș fi subiectivă! Doar atât pot spune : sunt o visătoare și o persoana foarte sensibilă! Iubesc lumina și frumosul, respir candoarea primăverii și îmi odihnesc sufletul, în palma Cerului.
... Eu sunt o flacără în vânt,
Un ciob de cer in nopți de vară.... Asta sunt eu!
Sunt ardeleancă prin obârșie și trăire, din Șiria lui Slavici și din vecinătatea localității în care s-a născut poetul Ștefan Augustin Doinaș. Dintre cele unsprezece volume de poezii publicate până acum, vreau să amintesc de ultimele două,,, În palma Cerului" și,, Fereastră spre Cer" ambele tipărite sub egida Editurii Scriitorilor, Brăila, în 2023 și 2024
Cu volumul,, Surâsul ultimelor veri "( cel de-al doisprezecele volum), vin din nou in fața cititorului, cu sufletul adunat în palme.
Cu bucurii și tristeți, cu aripile retezate sau cu ele întinse spre Cer. Sunt un pumn de țărână pe care Dumnezeu a semnat veșnicia! Nu pentru meritul meu, ci prin bunătatea Lui!

Florina Emilia Pîncotan

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Binețe

    Binețe!

    Priveam îndurerată cum floarea cea frumoasă,
    Din frageda-i tulpină cădea sub recea coasă;

  • Zvon de primăvară

    Un zvon de primăvară îl simt candid pe pleoape,
    Miros de ierburi crude, de muguri, zbor.... Aproape,
    Mă- nvăluie în stoluri. Vin fluturi și petale
    Să îmi sărute tâmpla, să- mi fie zbor și cale.

  • Descătușare

    La capăt de drum m- așteaptă- o fântână,
    Cu ciutura ruptă, pustie, bătrână;
    M- aplec însetată pe ghizdul fântânii
    Și- n luciuri de apă văd zâmbetul lunii.

  • Toamna din mine

    In mine cântă versul cu tril de ciocârlie,
    Cu unduiri de frunze, cu mustul curs din vie.
    Mi- e trupul mărul rumen din care gustă vântul
    Ce primenește pleoapa și mângâie pământul.