Poezii despre Flori:

În surâsul cald al zilei
Iată a plouat cu flori
Cu miresmele zambilei
Ce îți cântă prin fiori

Din lumina ţesută de fluturi
îmi croiesc a vieţii pelerină,
să scap de ploile ce or să vină,
lacrimi coborâte din nouri.

Cu boboci pastel în suflet , două tufe de bujori
Au crescut în cântul ploii, simfonie de fiori.
Așteptam picuri- secunde strânse în mănunchi de zile
Ca să văd florile –bulgări, prospețime de copile!

Stele albe au surâsul razelor ce-au picurat
Din lumina soarelui care roua le-a uscat…
În mierea de aur strânsă pentru gâze zgomotoase
E izvorul purității strâns în marea de mătase.

Mai rămâi un pic tu floricică de Mai –
Nici prea frig și nici prea cald
Preferat de flori de Mai
Anotimpule mai stai! Anotimpule mai stai!

Am fost cu toții liberi,
Până am intrat în pământ.
Au venit alți oameni și zei
Cu flori roșii, plângând.

Din fiecare floare

Născut prin poezie, pe-a vieții cale, cânt
trecutul pentru mine e-o pulbere de stele,

Ştii, bujor…
Mi-e atât de dor
De trecutul nostru
Când priveam la astru

Delicată ca o fată
Floarea albă-n asfinţit
E în liliac pitită
Şi te-nvăluie subit

Azi de Florii, Florine și Florica,
Primiți cele mai calde din urări,
Să fiți voioși, să nu știți ce e frica,
Prosperi să fiți și doldora-n cămări.