Poezii despre Flori:

De Florii
Plânge firul cel de iarbă,
Că iubita Ploaie nu-i
Nicăieri și nu se -ntreabă

Orhideea
...
Ni se țese-ncet din stele
O boltă strălucind himeric,

Într-o poiană fermecată dintr-o pădure
Un public imens se adună acolo
În fiecare seară să o asculte pe roza muzicală.
Spinii o apără de îmbrățișările de urs ale fanilor înfocați,

Într- o iarbă ' naltă, uscată,
Stătea floarea supărată
Fiindcă- i singură și tristă
Și- ar vrea viață de artistă...

GALBENĂ ȘI AURIE


Sânziană mândră floare,

Stai la fereastră și-ți arăți splendoarea,
În fiecare zi îți beau licoarea
De frumusețe si de armonie...
Ești bucuria zilei cu simbrie!

CRĂCIUNITĂ

Crăciuniță eu te-aștept,
și-anul ăsta să-nflorești,

Luna cu grai afectuos,
florilor ce nu au vină,
le descântă în grădină,
că miros aşa frumos.

Sunt versuri ce suna din coada
Cuvintele parca se-nnoada
Sunt versuri ce suna din flinta
Cuvinte privesc in oglinda

Stele albe și gălbui, puse una lângă una,
Mă îmbie să le-admir și să le privesc într-una...
Ca o mică galaxie se răsfață-n universul
De un verde prea închis ca să îl descrie versul!