Felix - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Sonetul serii

    Se-aprind tăceri în cenuşiu amurg
    Cu licuricii-n dulce consonanţă
    Şi, scăpărând mirat de la distanţă,
    Alţi licurici se-aprind pe cerul murg.

  • Sonetul amiezii

    Lumina a crescut, parcă dospită,
    Palpabilă prin falduri de brocard,
    Şi din zenit, pe zarea fără gard
    Apasă greu cu forma-i împlinită.

  • Sonetul dimineții

    S-a-ndepărtat al nopţii negru fald,
    Luând cu sine stelele captive,
    Şi zorii ciripesc pe portative
    Vărsându-şi rubiniul în smarald.

  • Sonetul credinței

    Prin vălul întrebărilor, confuz,
    Pătrunde a cunoaşterii etravă
    Icnind, nesăţioasă şi bolnavă,
    Luptând cu al misterelor refuz.

  • Toamna refugiaților

    Nicicând n-au plâns atâtea frunze triste
    Sub cerul unui singur anotimp,
    Nicicând scenarii sumbre, alarmiste,
    N-au dat atâtea drame-n contratimp.

  • Scriu și mă-nchin

    N-am scris de mult și simt că mă apasă
    În piept nescrierea ca o apnee,
    Vreau să respir prin fiece idee,
    Prin orice gând eliberat de-angoasă.

  • Sonet de octombrie

    Fiori de zori cu sărutări de brume
    Sucombă-n dimineți întârziate,
    Când pleoapa orizontului se zbate
    Și curge mierea soarelui pe lume.

  • Sonet de toamnă

    În repetabilul conflict cromatic,
    S-a năpustit rugina incisiv
    Şi verdele, atât de expresiv,
    A dispărut subit şi enigmatic.

  • Unde ești?

    Nu era ceaţă oarbă-n jurul tău,
    Nici trupul nu-ţi dădea lăstari de foame,
    Dar tu- ai deschis portiţa către rău,
    Adame.

  • Tablou autumnal

    Pe șevalet e pânza încă goală
    Dar toamna-și varsă marea de culoare
    Din lan, din pom, din crâng, din iaz, din floare
    Și toate prind pe pânză rânduială.