Felix - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Sonetul ploii

    Pe umerii zilei lumina difuză
    Îşi caută drumul prin nord şi prin sud,
    Prin estul şi vestul ce-n ploi se exclud,
    Şi ziua, ea însăşi, ne pare ursuză.

  • Fără anestezie

    Intrăm cu noul ev în carantină
    Punând bizareriilor hotar,
    Căci au uitat cocorii să mai vină
    Și-avem un anotimp interimar.

  • Metamorfoza unei cărţi

    Citeşti în mine, Doamne, ca-ntr-o carte
    Căci înainte-Ţi nu-i nimic ascuns,
    De ochiul Tău nimic nu-i prea departe
    Şi nici măcar vreun ciob de gânduri sparte

  • Nemărginire şi credinţă

    Sondez, vâslind cu sete din formule,
    Şi-n Univers cu totul mă afund,
    Dar simţurile nu îmi sunt destule
    Când tainele îmi colcăie-n celule,

  • Dor de zbor

    Doar gândul fâlfâie înaripat,
    De pe planeta mea cu ochi albaştri
    Pornind prin univers la colindat,
    În zbor cu aştrii.

  • Când Te-ai născut Tu...

    Părea că timpu-n cursu-i linear
    S-a îndoit, vrând parcă să se rupă,
    Când Te-ai născut Tu, bornă de hotar,
    Ca să împarţi, în funcţie de Har,

  • Crăciun românesc

    Se-anină țurțurii de calendar
    Și ultima sa filă stă să cearnă
    Omăt, când caii crivățului, iar,
    Mușcă zăbala, nechezând a iarnă.

  • Geometrie divină

    Când ai văzut geometria mea,
    Un amalgam de unghiuri ascuţite
    Şi de secante dureros ţintite
    Pe planşa vieţii ca o canava,

  • Iarna iubirii

    ”Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.” (Matei, 24:12)

    Se-aude prin ramuri al iernii prolog
    Cu vaiere lungi și stridente,

  • Plâns colectiv, la Colectiv

    Mi se oprește țipătul în gât,
    Durerea însăși devenind fierbinte,
    Când văd pavilionul coborât
    Umbrind cernit spitale și morminte.